Norme metodologice pentru impozitul minim și pentru impozitul pe venitul microîntreprinderilor, și modificări privind impozitul suplimentar

După aproape 1 an de la aplicarea IMCA și ICAS, precum și de la schimbarea regulilor de aplicare a regimului de impozitare a microîntreprinderilor, avem și Norme metodologice care clarifică unele aspecte tehnice de aplicare a acestor prevederi.

1.      Norme metodologice privind IMCA

HG 1393/2024,  publicată în MO 1125 din 11 noiembrie 2024, introduce în Normele la Codul Fiscal, aprobate prin HG 1/2016, norme pentru aplicarea prevederilor privind impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și a impozitului suplimentar pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale (ICAS), aplicabile începând cu 1 ianuarie 2024, conform Legii 296/2023 și OUG 115/2023.

Reamintesc că, începând cu 1 ianuarie 2024 sau cu anul fiscal care începe după 1 ianuarie 2024:

• Plătitorii de impozit pe profit care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri de peste 50.000.000 euro şi care în anul de calcul determină un impozit pe profit, cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, mai mic decât impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), sunt obligaţi la plata impozitului pe profit la nivelul IMCA (art. 18¹ Cod Fiscal).
• Prin excepţie de la art. 18¹, persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor, care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri de peste 50.000.000 euro, datorează suplimentar impozitului pe profit un impozit specific pe cifra de afaceri (ICAS) (art. 18³ Cod Fiscal).

Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), reglementat de art. 18¹ din Codul Fiscal, se determină astfel: 

    IMCA = 1% x (VT – V_s – I – A).

De asemenea, impozitul suplimentar pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale (ICAS), reglementat de art. 18³ din Codul Fiscal, se determină astfel: 

    ICAS = 0,5% x (VT – V_s – I – A).

VT – venituri totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz;

V_s – venituri care se scad din veniturile totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz, reprezentând:

(i) veniturile neimpozabile prevăzute la art. 23 şi 24;

(ii) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

(iii) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;

(iv) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;

(v) veniturile din subvenţii;

(vi) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;

(vii) veniturile reprezentând accizele care au fost reflectate concomitent în conturile de cheltuieli;

I – valoarea imobilizărilor în curs de execuţie ocazionate de achiziţia/producţia de active, înregistrate în evidenţa contabilă începând cu data de 1 ianuarie 2024, respectiv începând cu prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024;

A – amortizarea contabilă la nivelul costului istoric aferentă activelor achiziţionate/produse începând cu data de 1 ianuarie 2024/prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024. Nu se cuprinde în acest indicator amortizarea contabilă a activelor incluse în valoarea indicatorului I.

Normele metodologice aduc calrificări în ceee ce privește:

a. Calculul indicatorului Venturi totale (VT)

VT sunt definite în Codul Fiscal ca venituri totale determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz. Noile norme  precizează că indicatorul «venituri totale (VT) » reprezintă totalul veniturilor înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, din care au fost scăzute reducerile comerciale acordate ulterior facturării; în acelaşi mod se determină şi indicatorul «venituri totale (VT) » din formula de calcul a impozitului suplimentar pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale (ICAS).

b. Cine poate scădea din veniturile totale veniturile reprezentând accizele care au fost reflectate concomitent în conturile de cheltuieli

Scăderea se efectuează de către plătitorii de accize, potrivit dispoziţiilor titlului VIII «Accize şi alte taxe speciale» din Codul fiscal, după cum urmează:

• antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize sau în numele căreia se efectuează această eliberare, astfel cum este prevăzut la art. 341 alin. (1) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal;
• importatorul, astfel cum este prevăzut la art. 341 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal;
• destinatarul certificat, astfel cum este prevăzut la art. 341 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal;
• distribuitorii sau redistribuitorii autorizaţi de gaz natural, astfel cum este prevăzut la art. 356 alin. (1) din Codul fiscal;
• operatorii economici producători sau operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare ori care importă cărbune, cocs şi lignit, astfel cum este prevăzut la art. 357 din Codul fiscal;
• producătorii, distribuitorii sau redistribuitorii de energie electrică, astfel cum este prevăzut la art. 358 alin. (2) din Codul fiscal;
• operatorii economici care produc şi comercializează în România produsele prevăzute la art. 439 din Codul fiscal (i.e., produse supuse accizelor nearmonizate), achiziţionează din teritoriul Uniunii Europene ori importă respectivele produse, astfel cum este prevăzut la art. 444 alin. (1) din Codul fiscal;

c. Calculul creditului fiscal pentru sponsorizare care se scade din IMCA

Conform art. 18¹ alin. (10) din Codul Fiscal, contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat scad sumele aferente din impozitul minim datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele: 

a)valoarea calculată prin aplicarea a 0,75% la cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină potrivit normelor; 

b)valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit. 

Normele metodologice aduc clarificări în ceea ce privește modul de calcul al celor 2 limite, astfel:

• pentru stabilirea limitei de 0.75% din cifra de afaceri, se au în vedere normele metodologice date în aplicarea prevederilor art. 25 alin. (4) lit. i) din Codul fiscal;

Astfel, conform pct. 18 din Normele de aplicare a art. 25 alin. (4) lit. i) din Codul fiscal, pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, cu excepţia instituţiilor de credit – persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit – persoane juridice străine, „cifra de afaceri” cuprinde veniturile din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii din care se scad sumele reprezentând reduceri comerciale acordate şi se adaugă subvenţiile de exploatare aferente cifrei de afaceri.

• pentru stabilirea limitei de 20% din impozitul pe profit, procentul de 20% se aplică la impozitul pe profit determinat potrivit regulilor generale prevăzute în cadrul titlului II din Codul fiscal, care ar fi fost datorat dacă contribuabilii nu ar fi fost obligaţi la plata IMCA.

Așadar, dacă profitul impozabil *16% = 100 lei, iar IMCA = 150 lei, contribuabilul datorează IMCA de 150 lei, dar poate să ia credit fiscal din IMCA de 100 lei * 20%, dar nu mai mult de 0.75% din cifra de afaceri.

d. Clarificări privind aplicarea creditului fiscal extern

• În cazul în care contribuabilii datorează impozit pe profit la nivelul IMCA, creditul fiscal extern care se scade din acesta este cel determinat potrivit dispoziţiilor art. 39 din Codul fiscal.

Impozitul plătit unui stat străin se scade din impozitul pe profit, dacă se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin.

Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu reţinere la sursă care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului, impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se scade din impozitul pe profit sau din IMCA, după caz.

Creditul acordat pentru impozitele plătite unui stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit de 16% la profitul impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile din România, sau la venitul obţinut din statul străin.

Creditul se acordă din impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul a fost plătit statului străin. Plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin sau de către plătitorul de venit/agentul care reţine la sursă impozitul în situaţia în care autoritatea competentă a statului străin nu eliberează un astfel de document. Pentru veniturile pentru care nu se realizează reţinerea la sursă, impozitul plătit în străinătate de persoana juridică se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului străin sau prin copia declaraţiei fiscale sau a documentului similar depusă/depus la autoritatea competentă străină însoţită de documentaţia care atestă plata acestuia, în situaţia în care autoritatea competentă a statului străin nu eliberează documentul justificativ.

• Impozitul pe profit la nivelul IMCA reprezintă impozit pe profit pentru aplicarea convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

e. Clarificări privind comparația dintre impozitul pe profit și IMCA

Conform art. 18¹, alin. (5) din Codul Fiscal, pentru efectuarea comparaţiei între impozitul pe profit şi IMCA, impozitul pe profit trimestrial/anual reprezintă impozitul pe profit înainte de scăderea sumelor potrivit legii, ajustat astfel:

din acest impozit pe profit se scad:

• sumele reprezentând sponsorizare/mecenat,
• alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legilor speciale,
• reducerea impozitului pe profit, conform OUG 153/2020, pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii,

şi nu se scad:

• sumele reprezentând creditul fiscal extern,
• impozitul pe profit scutit potrivit  22
• impozitul pe profit scutit potrivit Legii cooperaţiei agricole  566/2004.

Normele metodologice vin să clarifice că:

• În cazul în care, în urma comparaţiei efectuate între impozitul pe profit şi IMCA, contribuabilul este obligat la plata impozitului pe profit, acesta se datorează şi în situaţia în care, după scăderea sumelor reprezentând credit fiscal extern, impozit pe profit scutit potrivit dispoziţiilor art. 22 din Codul fiscal şi impozit pe profit scutit potrivit Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004, după caz, valoarea redusă a impozitului pe profit scade sub valoarea impozitului minim pe cifra de afaceri;

Conform art. 18¹ para (9) din Codul Fiscal, în cazul în care contribuabilul datorează IMCA, din acesta:

nu se scad sumele reprezentând:

• impozitul pe profit scutit, redus
• alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legilor speciale,
• reducerea impozitului pe profit conform OUG 153/2020,

dar se scad:

• creditul fiscal extern
• creditul fiscal pentru sponsorizare
• valoarea obţinută prin aplicarea cotei de 16% asupra cuantumului reprezentând deducerea suplimentară de 50% din cheltuielile eligibile pentru activităţile de cercetare-dezvoltare (art. 18¹ (11¹) din Codul fiscal, introdus de OUG 115/2024).

Normele metodologice vin să clarifice că:

• În situaţia în care, în urma comparaţiei efectuate între impozitul pe profit şi IMCA, contribuabilul este obligat la plata IMCA, acesta se datorează şi în cazul în care, după scăderea sumelor reprezentând credit fiscal extern, sponsorizări/mecenat, şi a sumelor determinate potrivit dispoziţiilor art. 18¹ (11¹) din Codul fiscal, valoarea redusă a IMCA scade sub valoarea impozitului pe profit.

f. Calculul indicatorului cifra de afaceri (VT-Vs) pentru peratorii economici reglementaţi/licenţiaţi de ANRE care, în anul precedent, au obţinut venituri din activităţi de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale

Conform art. 18¹ alin. (14) din Codul Fiscal, nu intră sub incidenţa IMCA operatorii economici reglementaţi/licenţiaţi de ANRE care, în anul precedent, au obţinut venituri din activităţi de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale în proporţie de peste 95% din veniturile totale din care se scad veniturile cuprinse în indicatorul Vs.

De asemenea, conform art. 18³ alin. (10) și (11) din Codul Fiscal, în cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol și gaze naturale şi activităţi de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale şi care sunt reglementaţi/licenţiaţi de ANRE, pentru determinarea impozitului specific, nu cuprind, în cadrul indicatorilor VT, Vs, I şi A din formula de calcul al ICAS, elementele aferente activităţilor de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale. Contribuabilii reglementaţi/licenţiaţi de ANRE care, în anul precedent, au obţinut venituri din activităţi de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale în proporţie de peste 95% din veniturile totale din care se scad veniturile cuprinse în indicatorul Vs, nu intră sub incidenţa ICAS. 

Normele metodologice vin să clarifice că:

• pentru determinarea cifrei de afaceri se iau în considerare veniturile aferente întregii activităţi, fără a fi excluse veniturile aferente activităţilor de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale.
• următoarele activităţi, realizate ca urmare a respectării de către contribuabili a obligaţiilor care îi revin în calitate de titular al licenţei de distribuţie a energiei electrice şi a altor reglementări din domenii precum telecomunicaţii, mediu şi altele asemenea, sunt incluse în sfera activităţii de distribuţie a energiei electrice:

1. serviciul de distribuţie a energiei electrice pe baza tarifelor reglementate;
2. activităţi de racordare a locurilor de consum şi/sau de producere care cuprind şi serviciile de emitere a avizelor şi studiilor necesare în procesul de racordare a utilizatorilor la reţelele electrice de distribuţie;
3. alte activităţi desfăşurate la cererea utilizatorilor, dar pe baza obligaţiilor prevăzute în reglementări, de exemplu: servicii de conectare-deconectare la cerere, servicii de verificare a grupurilor de măsurare la cerere şi altele asemenea;
4. alte activităţi care au legătură în general cu activele deţinute şi utilizate pentru prestarea serviciului de distribuţie, de exemplu: închiriere stâlpi pentru amplasarea reţelelor de telecomunicaţii, activitate reglementată prin acte normative specifice din domeniul telecomunicaţiilor, valorificare deşeuri.

• următoarele activităţi sunt incluse în sfera activităţilor de distribuţie a gazelor naturale, fiind activităţi realizate în baza obligaţiilor ce revin titularilor licenţelor de distribuţie a gazelor naturale:

1. activităţi de distribuţie a gazelor naturale;
2. activităţi de racordare la sistemul de distribuţie a gazelor naturale;
3. prestarea serviciilor conexe; în categoria activităţilor conexe sunt incluse următoarele activităţi: emiterea avizelor referitoare la sistemul de distribuţie conform prevederilor legale privind autorizarea executării lucrărilor în construcţii, punerea în funcţiune a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale aparţinând clienţilor finali, eliberarea de copii după documentaţia tehnică şi altele asemenea;
4. regularizarea diferenţelor dintre cantităţile de gaze naturale alocate şi cele distribuite este o activitate aferentă serviciilor de distribuţie a gazelor naturale.

2.     Modificări aduse ICAS și impozitului suplimentar pentru instituţiile de credit, cu efect de la 1 ianuarie 2025

Legea 290/2024, publicată în MO 1163 din 21 noiembrie 2024, abrogă art. 18² și art. 18³ din Codul Fiscal și reglementează impozitului suplimentar pentru instituţiile de credit, respectiv impozitul suplimentar pentru sectoarele petrol și gaze naturale într-un titlu distinct din Codul Fiscal Titlul II¹ ”Impozit suplimentar”, adică ca un impozit distinct de impozitul pe profit, care conține 2 articole:

• 46¹ ” Impozitul suplimentar pentru instituţiile de credit – persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit – persoane juridice străine”
• 46² ”Impozit suplimentar pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale”

Impozitul suplimentar reprezintă venit la bugetul de stat. De asemenea, art. 25, alin. (4), lit. u) și v) mențioenază expres ca fiind cheltuieli nedeductibile impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) datorat conform art. 18¹ din Codul Fiscal, și impozitul specific pe cifra de afaceri determinat conform art. 46¹ şi 46² din Codul Fiscal.

Deși impozitul suplimentar pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale este menționat în cuprinsul art. 46² din Codul Fiscal și ca impozit specific pe cifra de afaceri (ICAS), există diferențe între modul în care este reglementat ICAS pentru anul 2024 și modul în care este reglementat începând cu 2025:

• Ambele prevederi legale (cea din 2024, și cea aplicabilă din 2025) fac referire la o aplicabilitate limitată, până la 31.12.2025, respectiv sfârșitul anului fiscal modificat care se începe în 2025 și se termină ăn 2026). Noul ICAS se aplică pentru perioada 1 ianuarie 2025-31 decembrie 2025, iar pentru contribuabilii cu an fiscal fiferit de anul calendaristic se aplică pentru perioada cuprinsă între anul fiscal modificat care începe în anul 2025 şi anul fiscal modificat care se încheie în anul 2026.
• În 2024, ICAS este datorat doar de persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor,  care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri de peste 50.000.000 euro. În 2025, noul ICAS se aplică persoanelor juridice române sau străine care în mod individual sau într-o formă de asociere livrează bunuri sau prestează servicii pe teritoriul României, desfăşurând activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor. Dispare, astfel, plafonul de cifră de afaceri de 50 milioane EURO, și sunt incluse expres atât persoanele juridice române, cât și cele străine, și obținerea de venituri din activități de oil & gaz în asociere.
• În 2024, ICAS s-a datorat prin excepție de la prevederile IMCA (adică firmele din oil & gaz care au datorat ICAS nu erau obligate să facă comparația impozitului pe profit cu IMCA și să plătească valoarea cea mai mare dintre cele două). Începând cu 2025, contribuabilii din oil & gaz sunt obligață să aplice atât prevederile privind IMCA (art. 18¹ Cod Fiscal), cât și prevederile privind ICAS (art. 46² Cod Fiscal).
• La calculul indicatorilor I și A din formula de calcul a ICAS se iau în considerare, din 2025, doar activele achiziționate / produse / realizate sau în curs începând cu 1 ianuarie 2025.
• Contribuabilii care desfăşoară exclusiv activităţi de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale şi care sunt reglementaţi/licenţiaţi de ANRE nu intră sub incidenţa ICAS începând cu 2025.
• Veniturile obţinute de persoane nerezidente din tranzacţiile care generează obligativitatea plății ICAS din 2025 nu fac parte din domeniul de aplicare a convenţiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alt stat. Deci sumele achitate din 2025 de nerezidenți, ca și ICAS, nu vor putea fi scăzute ca și credit fiscal din impozitul pe profit datorat de nerezidenți în statul lor de rezidență, România neeliberând certificate privind impozitul achitat în România pentru aceste sume.

În termen de 30 de zile (31 ianuarie 2025) de la intrarea în vigoare (1 ianuarie 2025) a Legii nr. 290/2024 se vor publica prin ordin al ministrului finanţelor publice instrucţiunile de înregistrare, declarare şi plată a impozitului suplimentar pentru contribuabilii persoane juridice române sau străine care în mod individual sau într-o formă de asociere livrează bunuri sau prestează servicii pe teritoriul României desfăşurând activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale.

3.     Norme metodologice privind aplicarea regimului microîntreprinderilor

HG 1393/2024,  publicată în MO 1125 din 11 noiembrie 2024, introduce în Normele la Codul Fiscal, aprobate prin HG 1/2016, norme pentru aplicarea prevederilor privind impozitul pe venitul microîntreprinderilor, respectiv noile criterii de calificare pentru aplicarea regimului aplicabile începând cu 1 ianuarie 2024, conform Legii 296/2023 și OUG 115/2023.

a. Se clarifică noțiunea de deținere indirectă

Reamintesc că, începând cu anul 2024, o persoană fizică poate deține, direct sau indirect, mai mult de 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau a/al drepturilor de vot în maxim o societate care aplică regimul de impozitare al microîntrepinderilor.

Normele metodologice clarifică modul de calcul al deținerilor:

• deţinerea indirectă se referă la situaţia în care o persoană deţine o cotă-parte din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot la o persoană juridică, prin intermediul unei alte persoane juridice la care persoana respectivă deţine titluri de participare sau drepturi de vot. Deţinerea indirectă se calculează prin înmulţirea procentelor deţinerilor, începând cu procentul deţinerii sale directe la prima persoană juridică română deţinută şi continuând cu procentele de deţinere, pe lanţul de persoane juridice, până la cea pentru care se verifică statutul de microîntreprindere.
• Prevederile art. 47 alin. (1¹) din Codul fiscal privind calculul plafonului de venituri totale prin cumularea cu veniturile întreprinderilor legate sunt aplicabile dacă procentul deţinerii indirecte, astfel calculat, este de peste 25% sau dacă rezultatul însumării procentelor de deţinere directă şi indirectă este de peste 25%.
• Pentru asociaţii/acţionarii persoanei juridice respective, procentul de deţinere din valoarea/numărul titlurilor de participare sau a/al drepturilor de vot se calculează pe baza deţinerilor existente la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent.

b. Clarificări privind modul de calcul al veniturilor totale, în cazul în care o persoană juridică este considerată întreprindere legată cu un PFA/II/IF (activitate independentă)

Reamintesc că, din 2024, plafonul maxim de venituri totale, de 500.000 euro, se verifică prin cumulare cu veniturile întreprinderilor legate. Dacă asociatul persoană fizică ce deține peste 25% din capital are și o formă de organizare ca activitate independentă, aceasta constituie o întreprindere legată.

Normele metodologice clarifică cum calculăm veniturile PFA/II/IF/altă formă de organizare ca și activitate independentă, pentru scopurile verificării încadrării în plafonul de 500.000 euro:

• veniturile persoanei fizice autorizate/întreprinderii individuale/întreprinderii familiale/altei forme de organizare a unei activităţi economice fără personalitate juridică, autorizată potrivit legilor în vigoare, care se cumulează cu cele realizate de persoana juridică română/alte întreprinderi legate, sunt cele prevăzute la art. 53 din Codul fiscal, încasate şi înregistrate în registrul-jurnal de încasări şi plăţi, potrivit reglementărilor contabile aplicabile (adică veniturile brute).

c. Clarificări privind situațiile financiare a căror depunere în termen se verifică pentru încadrarea ca microîntreprindere

Reamintesc că, începând cu 2024, una din noile condiții pentru aplicarea regimului microîntreprinderilor se referă la depunerea în termen situaţiile financiare anuale.

Normele metodologice clarifică anii la care se referă situațiile financiare pentru societatea pentru care se verifică încadrarea ca microîntreprindere, în funcție de momentul din anul fiscal în care se face această verificare:

• Pentru aplicarea în anul fiscal N a sistemului de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, referirea la situaţiile financiare anuale vizează doar persoana juridică română care nu a depus situaţiile financiare corespunzătoare exerciţiului financiar al anului N – 2 şi/sau cele corespunzătoare anilor anteriori anului N – 2 din perioada de existenţă a persoanei juridice române respective.
• În cursul anului fiscal N, prevederile art. 52 alin. (2) din Codul fiscal se aplică prin referinţă la situaţiile financiare anuale pentru exerciţiul financiar N – 1 şi la termenul de depunere la organele fiscale competente, conform Legii contabilităţii nr. 82/1991

d. Clarificări privind tipurile de societăți care nu pot aplica regimul microîntreprinderilor

Normele metodologice detaliază aceste societăți ca fiind:

• persoanele juridice – instituţii de credit, definite potrivit legilor speciale de organizare şi funcţionare din domeniul bancar, cum sunt: băncile, organizaţiile cooperatiste de credit, băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ şi băncile de credit ipotecar;
• persoanele juridice care se organizează şi funcţionează potrivit legilor speciale din domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, respectiv din domeniul pieţei de capital, cum sunt: societăţi de asigurare, societăţi de reasigurare, societăţi de asigurarere-asigurare, burse de valori sau de mărfuri, societăţi de servicii de investiţii financiare, societăţi de registru, societăţi de depozitare;
• persoanele juridice române care desfăşoară activităţi de intermediere/distribuţie în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, respectiv al pieţei de capital, cu excepţia intermediarilor secundari de asigurări şi/sau reasigurări, definiţi potrivit legii, care au realizat venituri din activitatea de distribuţie de asigurări/reasigurări în proporţie de până la 15% inclusiv din veniturile totale;
• persoanele juridice care desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc, potrivit legii speciale de organizare şi funcţionare;
• persoanele juridice care desfăşoară activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale, potrivit legilor speciale de organizare şi funcţionare.